Si in acelasi timp sunt atat de invidioasa pe tarile europene care au deja de cativa ani renume in lumea dansului oriental (Italia, Ungaria, Spania, Grecia, etc...), unde au loc zeci de festivaluri anual, unde exista mii de dansatoare si instructoare care au atatea posibilitati de a se instrui permanent si de a isi imbunatati cunostintele si de a evolua. Le invidiez cand observ si dorinta lor de a dansa, ambitia cu care muncesc, dar si puterea financiara a acelora dintre ele (care nu practica acest dans pentru "a face bani", ci pentru a se bucura de tot ce inseamna aceasta lume plina de bucurie si magie), datorita carora exista cerere, si datorita carora exista posibilitatea desfasurarii unor adevarate spectacole unde renaste magia dansului oriental, mai ales din Egipt. Astfel apar sute de instructori atat de talentati, mii de coregrafii si aparitii in spectacole, mii de ore de seminarii si workshopuri de dans oriental, de care noi nu vom avea parte niciodata, pe care cateva dintre noi ni le-am dori atat de mult, dar nu avem acces la ele decat daca ne golim buzunarele pentru a calatori in tarile respective, si asta fiindca suntem atat de putine incat nu ne permitem sa ii aducem aici.
Si astfel ramanem cu sacrificiile facute pentru vise mari, dorinta de a cultiva arta, de a ii cunoaste macar pe acei artisti pe care ii admiram din tot sufletul, de a incerca macar un pic din bucuria pe care ei o au cand transmit atator mii de femei bucuria acestui dans, in timp ce in alta lume paralela pe scenele autohtone fetele "se produc" vizibil, peste tot, unde vezi cu ochiii, in fiecare sambata seara intr-un restaurant, noaptea la emisiuni fara valoare, pe YouTube in clipuri jenante, promovate de agentii de evenimente dubioase, intr-un mod cat se poate de trivial, lasand un gust amar in sufletul acelora dintre noi care inca mai viseaza cu foarte multa perseverenta....